EXCLUDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude.

excludere sf [At: NEGULICI / V: (îvr) eschiu~^[1], (înv) esc~ / P: ex-clu~ / Pl: ~ri / E: exclude] 1 Îndepărtare a unei persoane dintr-o funcție, organizație, școală etc. Si: excludere.^[2] 2 (Nob; ccr) Act, declarație prin care se exclude (1). 3 Îndepărtare. 4 Interzicere. 5 (Îlav) Până la ~ În mod total Si: complet. 6 (Rar; îf eschiudere) Exceptare. 7 (Rar) Respingere. corectat(ă)

EXCLUDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). – V. exclude.

EXCLUDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; eliminare, înlăturare. Excluderea unui membru al gospodăriei colective poate fi hotărîtă numai de adunarea generală prin majoritatea de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor gospodăriei colective prezenți la adunare. STAT. GOSP. AGR. 22.

EXCLUDERE s.f. Acțiunea de a (se) exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare. [Var. escludere s.f. / < exclude].

eschidere sf vz excludere

eschiudere sf vz excludere

escludere sf vz excludere

ESCLUDERE s.f. v. excludere.

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

excludere s. f., g.-d. art. excluderii; pl. excluderi

EXCLUDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)

EXCLUDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)