EXCLUZIUNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion.

excluziune sf vz excluzie

EXCLUZIUNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi valabile împreună. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion.

EXCLUZIUNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdicție. ◊ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion].

EXCLUZIUNE s. f. 1. excludere, interdicție. ♦ (fiz.) principiul ĩi = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (log.) relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. (< fr. exclusion)

*excluziúne f. (lat. exclúsio, -ónis). Acțiunea de a exclude, dare afară.

escluzie sf vz excluzie

escluziune sf vz excluzie

excluzie sf [At: I. GOLESCU, C. 158^r / V: (înv) esc~, escluziune, ~ziune / P: ex-clu~ / Pl: ~ii / E: fr exclusion, lat exclusio, -onis] 1-5 Excludere (1-5). 6 (Rar) Exceptare. 7 (Îlv) A face ~ziune A face excepție Si: a excepta. 8 (Îf excluziune) Interdicție. 9 (Fiz; îf excluziune; îs) Principiul ~ziunii Principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 10 (Log; îf excluziune) Relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. 11 (Med) Intervenție chirurgicală prin care o porțiune dintr-un organ sau organul în întregime, fără a fi extirpat, este scos din circuitul fiziologic.

ESCLUSIUNE s.f. v. excluziune.

EXCLUSIE s.f. v. excluziune.

EXCLUSIUNE s.f. v. excluziune.

excluziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziunii; pl. excluziuni

excluziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziunii; pl. excluziuni

excluziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. excluziunii; pl. excluziuni

EXCLUZIUNE s. v. interdicție, interzicere, prohibire, prohibiție.

excluziune s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.