EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

excomunicare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~cări / E: excomunica] 1 Excludere temporară sau definitivă a unui credincios dintr-o comunitate religioasă Si: (asr) excomunicație, afurisenie, anatemizare. 2 Îndepărtare. 3 Alungare. 4 Respingere. corectat(ă)

*EXCOMUNICARE sf. ⛪ Faptul de a excomunica, afurisire, afurisenie.

EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei.

EXCOMUNICARE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].

excomunicare f. afurisanie.

escomunicare sf vz excomunicare

*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)