expirație sf [At: CODRESCU, C. II, 151/15 / V: (înv) ~iune, (îvr) esp~, espirațiune, (nob) espirățiune / Pl: ~ii / E: fr expiration, lat expiratio, -onis] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere. 4 Expirare (4). 5 Terminare. 6 Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat Si: expirare (6), expirat¹ (6). 7-10 Expirare (7-10).

EXPIRAȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămîni aerul inspirat.

EXPIRAȚIE s.f. Eliminare din plămîni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio].

EXPIRAȚIE s. f. eliminare din plămâni a aerului inspirat. (< fr. expiration, lat. expiratio)

EXPIRAȚIE ~i f. Act fiziologic constând în eliminarea din plămâni a aerului inspirat. [G.-D. expirației; Sil. -ți-e] /<fr. expiration, lat. expiratio, ~onis

espirație sf vz expirație

espirațiune sf vz expirație

espirățiune sf vz expirație

expirațiune sf vz expirație

*EXPIRARE, EXPIRAȚIUNE, EXPIRAȚIE sf. 1 Faptul de a expira ¶ 2 🫀 Gonirea din plămîni a aerului inspirat ¶ 3 ⚖️ Scadența unui termen: la ~a contractului; ¶ 4 Sfîrșit: la expirarea anului [fr.].

*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.

expirație (desp. -ți-e) s. f., art. expirația (desp. -ți-a), g.-d. art. expirației; pl. expirații, art. expirațiile (desp. -ți-i-)

expirație (-ți-e) s. f., art. expirația (-ți-a), g.-d. art. expirației; pl. expirații, art. expirațiile (-ți-i-)

expirație s. f. (sil. -ți-e), art. expirația (sil. -ți-a), g.-d. art. expirației; pl. expirații, art. expirațiile (sil. -ți-i-)

expirație