expulzare sf [At: KOGĂLNICEANU, 10 / Pl: ~zări / E: expulza] 1 Obligare a cuiva să părăsească o țară Si: exil, exilare, expulsie (1), expulzat¹ (1), (înv) relegare, (îvr) exacțiune (8). 2 Excludere, îndepărtare a cuiva dintr-un loc, dintr-un anturaj etc. Si: alungare, expulsie (2), expulzat¹ (2). 3 Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. Si: expulsie (3), expulzat¹ (3). 4 Evacuare, eliminare, împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. Si: expulsie (4), expulzat¹ (4).

EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei.

EXPULZARE s.f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. [< expulza].

expulzare f. acțiunea de a expulza: lege de expulzare.

*EXPULSARE sf. Faptul de a expulza.

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări

EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) relegare, relegație. (~ unui cetățean străin.)

EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) relegare, relegație. (~ unui cetățean străin.)