opțiuni
  • info

13 definiții pentru ezitant

din care

Explicative DEX

EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

ezitant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr hésitant] 1-4 Care rezultă dintr-o stare de ezitare (1-4). 5-8 (D. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă ezitare (1-4). 9 Nehotărât. 10 Lipsit de fermitate. 11 Șovăielnic.

EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adj. (Rar) Care ezită, care se codește; șovăitor, nehotărît. Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3.

EZITANT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărît. [Cf. fr. hésitant].

EZITANT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)

EZITANT ~tă (~ți, ~te) Care ezită; șovăitor. /<fr. hésitant

*ezitánt, -ă adj. (fr. hésitant). Care ezită.

Ortografice DOOM

ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. ezitantă, pl. ezitante

ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. ezitantă, pl. ezitante

ezitant adj. m., pl. ezitanți; f. sg. ezitantă, pl. ezitante

Sinonime

EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.

EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. nehotărît, nesigur, șovăielnic. (Mers ~.)

Antonime

Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredințat, neșovăielnic, neșovăitor

Intrare: ezitant
ezitant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ezitant
  • ezitantul
  • ezitantu‑
  • ezitantă
  • ezitanta
plural
  • ezitanți
  • ezitanții
  • ezitante
  • ezitantele
genitiv-dativ singular
  • ezitant
  • ezitantului
  • ezitante
  • ezitantei
plural
  • ezitanți
  • ezitanților
  • ezitante
  • ezitantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ezitant, ezitantăadjectiv

  • 1. Care ezită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nehotărât șovăitor
    • format_quote Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.