15 definiții pentru făurar (fierar)

din care

Explicative DEX

FĂURAR2, făurari, s. m. (Înv.) Fierar. ♦ (Fig.) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

făurar2 sm [At: ISPIRESCU, U. 46 / P: fă-u~ / Pl: ~i / E: faur + -ar] 1 (Îvr) Fierar (1). 2 (Poetic) Făuritor.

FĂURAR1 sm. Fierar, covaciu: porunci lui Vulcan ... carele era și mare meșter ~ ISP. [faur].

FĂURAR2, făurari, s. m. (Înv. și reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.

FĂURAR2, făurari, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar, faur1. O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar. DEȘLIU, G. 25. Vulcan, făurarul zeilor. ISPIRESCU, U. 46. ♦ (Poetic) Făuritor. Răzbi-vom, tovarăși! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi făurarii mărețului vis, Stegarii luminii cu aripi ne-nfrînte. DEȘLIU, N. 80. – Pronunțat: fă-u-.

FĂURAR2 ~i m. 1) înv. Meșter care confecționa obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. Persoană care are darul făuririi. [Sil. fă-u-] /faur + suf. ~ar

1) făurár, V. faur 1.

1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).

Ortografice DOOM

făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (desp. fă-u-) s. m., pl. făurari

făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (fă-u-) s. m., pl. făurari

făurar (fierar, făuritor) s. m. (sil. fă-u-), pl. făurari

!faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna ~)

Sinonime

FĂURAR s. v. creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator.

făurar s. v. CREATOR. FĂURITOR. FEBRUARIE. FIERAR. ÎNFĂPTUITOR. NĂSCOCITOR. PLĂSMUITOR. REALIZATOR.

Regionalisme / arhaisme

făurár, s.m. 1. Fierar. 2. (pop.) Luna februarie: „Fost-o și tata morar / În luna lui făurar” (Bârlea, 1924, II: 292); „Și voiu ave a face în luna lu' făurar 11 dzile întunericu mare” (Codicele de la Ieud, 1630). ■ Din punct de vedere agricol, luna februarie (dar și ianuarie) corespunde cu perioada numită „pe vremea gunoiului” (Faiciuc, 2008: 253). – Lat. febr(u)arius (DEX, MDA) (< februa, februm, festivalul de purificare a caselor și a câmpurilor; lucrurile vechi din case erau aruncate, iar terenurile agricole erau pregătite pentru însămânțările de primăvară).

Intrare: făurar (fierar)
  • silabație: fă-u-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făurar
  • făurarul
  • făuraru‑
plural
  • făurari
  • făurarii
genitiv-dativ singular
  • făurar
  • făurarului
plural
  • făurari
  • făurarilor
vocativ singular
  • făurarule
  • făurare
plural
  • făurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făurar, făurarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Faur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar. DEȘLIU, G. 25. DLRLC
    • format_quote Vulcan, făurarul zeilor. ISPIRESCU, U. 46. DLRLC
    • 1.1. figurat Creator, făuritor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făurar de frumusețe. DEX '09 DEX '98
      • format_quote poetic Răzbi-vom, tovarăși! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi făurarii mărețului vis, Stegarii luminii cu aripi ne-nfrînte. DEȘLIU, N. 80. DLRLC
etimologie:
  • Faur + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.