facilitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / Pl: ~tăți / E: fr facilité, lat facilitas, -atis] 1 Ușurință de a realiza ceva. 2 Abilitate. 3 Adaptabilitate. 4 Superficialitate. 5 (Lpl) Înlesniri făcute cuiva.

*FACILITATE sf. Înlesnire, ușurință [fr.].

FACILITATE, facilități, s. f. (Franțuzism) Calitatea de a face un lucru cu ușurință, fără efort. Facilitate în exprimare.

FACILITATE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].

FACILITATE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)

FACILITATE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis

facilitate f. înlesnire, ușurință.

*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități corectat(ă)

facilitate s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități

FACILITATE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.

FACILITATE s. 1. înlesnire, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, ușurare. (I-a făcut unele ~tăți de plată.)