FANDOSEALĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală.

fandoseală sf [At: BARCIANU / Pl: ~eli / E: fandosi + -eală] 1 (Înv) Înfumurare. 2 (Fam) Atitudine afectată, plină de pretenții Si: fandosire (2), fasoane, fasoleală, fasolire, mofturi, sclifoseală, (rar) fandosit¹ (2), fasolit¹.

FANDOSEALĂ (pl. -seli) sf. familiar 1 Fudulie ¶ 2 Mofturi, nazuri, fasoleală [fandosi].

FANDOSEALĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; mofturi, fasoane, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală.

FANDOSEALĂ, fandoseli, s. f. Atitudine afectată; mofturi, fasoane, sclifoseală. Acestea sînt nervozități sau fandoseli ale trecutului, care trebuie să dispară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 12/6.

FANDOSEALĂ ~eli f. Atitudine afectată; sclifoseală. /a fandosi + suf. ~eală

fandoseală f. 1. înfumurare; 2. pl. nazuri, fasoane.

fandoseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te fandosi.

fandoseală (fam.) s. f., g.-d. art. fandoselii; pl. fandoseli

fandoseală (fam.) s. f., g.-d. art. fandoselii; pl. fandoseli

fandoseală s. f., g.-d. art. fandoselii; pl. fandoseli

fandoseală, fandoseli s. f. atitudine afectată / plină de pretenții

FANDOSEALĂ s. v. capriciu.

FANDOSEALĂ s. capriciu, chef, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o obișnuită ~ de-a ei.)