11 definiții pentru favorizare
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
FAVORIZARE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.
favorizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: favoriza] 1 Acordare nemeritată și abuzivă de favoruri. 2 Avantajare (2). 3 Facilitare. 4 (Jur; îs) ~a infractorului Ajutor dat infractorului pentru a zădărnici pedepsirea lui sau a-i asigura folosul infracțiunii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAVORIZARE, favorizări, s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIZARE s.f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. ◊ Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [< favoriza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIZARE s. f. acțiune de a favoriza. ♦ (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii. (< favoriza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
favorizare s. f., g.-d. art. favorizării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
favorizare s. f., g.-d. art. favorizării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
favorizare s. f., g.-d. art. favorizării; pl. favorizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
FAVORIZARE s. 1. v. ușurare. 2. protejare (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. v. părtinire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FAVORIZARE s. 1. facilitare, înlesnire, ușurare. (~ producerii unui fenomen.) 2. protejare. (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. avantajare, părtinire, protejare, (înv) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Favorizare ≠ defavorizare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
favorizare, favorizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNantonime: defavorizare
- 1.1. Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). DN
-
etimologie:
- favoriza DEX '09 DEX '98 DN