FERIT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

ferit¹, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/1 / Pl: ~iți, / E: feri] 1 Pus la adăpost. 2 Apărat de un pericol. 3 Ocrotit. 4 (Pex; d. locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut Si: ascuns, izolat, tăinuit. 5 (D. ochi, privire) Care ezită să privească interlocutorul în față.

FERIT adj. p. FERI.

FERIT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

FERIT², -Ă, feriți, -te, adj. Pus sau aflat la adăpost; p. ext. puțin cunoscut, tăinuit, ascuns. Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. ♦ (Despre ochi) Care nu privește în față pe interlocutor, care are o căutătură piezișă. Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152.

FERIT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Care este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri

ferit a. adăpostit, păzit.

+ferit¹ (ferire) s. n.

FERIT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiș.

FERIT adj. 1. adăpostit, apărat, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 3. ascuns, furiș, furișat. (O sărutare ~.)