opțiuni
  • info

11 definiții pentru fermecător (s.m.)

din care

Explicative DEX

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcător, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcător, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ător.

fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. AL. I 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcător, -oare (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.

Ortografice DOOM

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; f. sg. și pl. fermecătoare

Sinonime

FERMECĂTOR s. v. vrăjitor.

fermecător s. v. VRĂJITOR.

Intrare: fermecător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
vocativ singular
  • fermecătorule
plural
  • fermecătorilor
fărmăcător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
vocativ singular
  • fărmăcătorule
plural
  • fărmăcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fermecător, fermecătorisubstantiv masculin
fermecătoare, fermecătoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Fermeca + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.