fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTOR, †FĂRMECĂTOR, ❍FĂRMĂCĂTOR, -TOARE I. adj. 1 verb. FERMECA ¶ 2 Care farmecă: vasiliseni cei cu ochi fărmăcători CRG. ¶ 3 Fig. Încîntător: priveliști fermecătoare ... alunecă fantastic îndărătul nostru VLAH.. II. sm. f. Acela (aceea) care se îndeletnicește cu farmecele: umblară ei ce umblară și deteră peste un fermecător meșter ISP.; de va chema și fărmecătoare sau descîntătoare, nu-ș socotește să fie făcut așa greșală mare PRV. -MB.; împărăteasa ... mare fermecătoare și strigoaie mai spun că era RET..

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. AL. I 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcător, -oare (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

fărmăcător, ~oare a vz fermecător

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; f. sg. și pl. fermecătoare

FERMECĂTOR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.

FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)

Fermecător ≠ repulsiv, respingător