16 definiții pentru fierar

din care

Explicative DEX

FIERAR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

fierar sm [At: PONTBRIANT / Pl: ~i / E: ml ferrarius] 1 Muncitor care se ocupă cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale Si: (înv) faur2 (1), (îvr) făurar2, (reg) covaci, (reg) covali. 2 (Iuz) Vânzător de fier sau de unelte de fier. 3 (Buc) Fiecare dintre cele două lemne orizontale puse deasupra strungii, de care se reazemă spătarii. 4 (Șîs ~ betonist) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat.

FIERAR sm. 1 🛞 Cel ce lucrează fierul, covaciu (🖼 2094): nici un ~ n’avea în fierăria sa atîția învățăcei ca dînsul SB. 2 Potcovar 3 Cel ce vinde fier sau unelte de fier [lat. fĕrrarius].

FIERAR, fierari, s. m. 1. Muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „ betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat. – Din lat. ferrarius.

FIERAR, fierari, s. m. 1. Meșteșugar care se îndeletnicește cu prelucrarea oțelului; faur, făurar. Fieraru se pleacă, cuprinde ciocanul în tăcere... apoi scormonește în foc și scoate o bucată de fier. SADOVEANU, O. I 389. (Cu pronunțare regională) Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții. CREANGĂ, P. 22. 2. (Adesea determinat prin «betonist») Muncitor specialist în fasonarea și montarea armăturilor pentru betonul armat. O echipă de fierari betoniști a primit sarcina să construiască, în cel mai scurt timp, un pod. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.

FIERAR ~i m. Meșter care confecționează obiecte din fier sau alte metale. ◊ ~-betonist muncitor specializat în fasonarea și montarea scheletului metalic pentru beton armat. [Sil. fie-] /<lat. ferrarius

fierar m. 1. cel ce lucrează sau vinde fier; 2. cel ce potcovește cai. [Lat. FERRARIUS].

ferár (est) și fĭerár (vest) m. Cel ce lucrează feru.

fĭer, fĭerár, fĭerăríe, V. fer...

Ortografice DOOM

fierar (desp. fie-) s. m., pl. fierari

fierar (fie-) s. m., pl. fierari

fierar s. m. (sil. fie-), pl. fierari

Sinonime

FIERAR s. (înv. și reg.) făurar, (reg.) covaci, covali, (înv.) faur.

FIERAR s. (înv. și reg.) făurar, (reg.) covaci, covali, (înv.) faur.

Intrare: fierar
  • silabație: fie-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierar
  • fierarul
  • fieraru‑
plural
  • fierari
  • fierarii
genitiv-dativ singular
  • fierar
  • fierarului
plural
  • fierari
  • fierarilor
vocativ singular
  • fierarule
  • fierare
plural
  • fierarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fierar, fierarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur, făurar. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Fieraru se pleacă, cuprinde ciocanul în tăcere... apoi scormonește în foc și scoate o bucată de fier. SADOVEANU, O. I 389. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții. CREANGĂ, P. 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.