FILON, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

filon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr filon] Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale Si: vână.

*FILON (pl. -loane) sn. 💎 🗺 1 Vînă de substanțe minerale în interiorul pămîntului ¶ 2 Fig. Ori-ce izvor de bogăție (🖼 2104) [fr.].

FILON, filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.

FILON, filoane, s. n. Depunere de materii minerale în crăpăturile rocilor din scoarța pămîntului; vînă. Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. Aceleași boltite, adînci abataje Nici gîndul nu iese din șisturi prin vraje Și noi am pornit după-ascunse filoane. BANUȘ, B. 79. În masa de piatră a muntelui, filoanele de aur se răspîndesc ca sistemul nervos al unui corp omenesc. BOGZA, Ț. 10. ◊ Fig. Și-ți mai pare că din mină O să iasă la lumină, Către dunga dimineții, Soarele, filonul vieții. DEȘLIU, M. 61.

FILON s.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pămîntești. [< fr. filon, it. filone].

FILON s. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon)

FILON ~oane n. Masă compactă și continuă de roci eruptive sau de substanțe minerale, existentă în crăpăturile scoarței terestre; vână. /<fr. filon

filon n. 1. șir neîntrerupt de mineraiu metalic în interiorul pământului: un filon de aramă; 2. fig. orice izvor de bogăție.

*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt.

filon s. n., pl. filoane

filon s. n., pl. filoane

filon s. n., pl. filoane

FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 490-566), filozof mistic grec. Șeful școlii iudeo-alexandrine. A interpretat alegoric „Vechiul Testament” prin prisma filozofiei grecești și a influențat neoplatonismul și creștinismul prin doctrina sa despre „Logos”, conceput ca mediator între Dumnezeu și lume.

FILON s. (GEOL.) vână. (Un ~ de aur.)

FILON s. (GEOL.) vînă. (Un ~ de aur.)