FIRIZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firez s. n.] – Din magh. fürész.

firiz sn [At: ANON. CAR. / V: ~rez, (reg) hi~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg füresz] (Reg) 1 Ferăstrău de mână Si: chimilioară, corzar. 2 (Îf firez) Ferăstrău mic, cu pânză foarte subțire, cu care se taie scândurile subțiri, pentru a confecționa cutii, rame etc.

†FIRIZ, FIREZ (pl. -ze, -zuri) sn. Olten. Tr.-Carp. 🔧 Ferestrău de mînă [ung. fürész].

FIRIZ, firize, s. n. (Reg.) Ferăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firez s. n.] – Din magh. fürész.

firíz, firizár, V. firez, -ar.

firez sn vz firiz

FIREZ 👉 FIRIZ.

FIREZ, fireze, s. n. (Regional) Ferăstrău de mînă. Încovoiați în fireze, stînjenarii culcau pădurile. VINTILĂ, O. 26.

firéz (Trans. Ban.) și firíz (Olt. Munt. Buc.) n., pl. e și urĭ (ung. füresz). Fĭerăstrăŭ (mare saŭ mic: cordar, beschie, joagăr).

firiz (reg.) s. n., pl. firize

firiz (reg.) s. n., pl. firize

firiz s. n., pl. firize

FIREZ s. v. ferăstrău.

firez s. v. FERĂSTRĂU.

FIRIZ s. n. (Ban.) Ferăstrău. Firiz. Serra. AC, 339. Etimologie: magh. fürész. Vezi și firazeu. Cf. f i r a z e u.

firíz, firezuri, (firez), s.n. (reg.) Ferăstrău de mână: „Eu îmi iau și firezu, / Și barda și sfredelu” (Papahagi, 1925: 339). ■ (top.) Firiza, sat aparținător de mun. Baia Mare, situat pe Valea Firizei; Firiza de Jos, fosta denumire a loc. Ferneziu, azi cartier al Băii Mari. – Din magh. fűrész „ferăstrău” (Scriban, DEX, MDA).

firiz, firezuri, s.n. (firez). – (reg.) Ferăstrău de mână: „Eu îmi iau și firezu, / Și barda și sfredelu” (Papahagi, 1925: 339). – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge) (Scriban, DEX, MDA).

firez, -uri, s.n. (firiz). – Ferăstrău de mână. – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge).