FLEAȘCĂ s. f. 1. Materie moale, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.

fleașcă² sf [At: CV 1950, nr. 3, 34 / Pl: nct / E: ger Fläche] (Tip) Suprafața totală a unei coli de hârtie tipărită cu o nuanță de cerneală slabă.

fleașcă¹ sfi [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~eoa~ / E: ns cf fleașc] 1 Materie moale și apătoasă, fără consistență Si: fleșcăială (1). 2 Fleșcăraie. 3 (Buc) Cataplasmă. 4 (Fig; d. oameni) Molâu. 5 (Reg) Femeie necuviincioasă. 6 (Pop) Lovitură dată cu palma.

FLEAȘCĂ sf. familiar 1 Palmă, lovitură dată peste obraz sau peste ochi cu palma sau cu dosul mîinii: îi dete o ~ TUȚ.; ți-oiu da o ~, de ți-or scînteia ochii ȘEZ. ¶ 2 Olten. Noroiu subțire; lapoviță ¶ 3 Fig. Om molatec [fleașc!].

FLEAȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.

FLEAȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență. V. fleșcăială. Au pătruns apele pe sub corturi, au smuls țărușii din pămînt, au făcut fleașcă totul. PAS, Z. III 175. ♦ Fig. Om moale, molîu. 2. (Popular) Palmă, lovitură dată cu palma. Ț-oi da o fleașcă, de ț-or scîntie ochii! ȘEZ. V. 73.

FLEAȘCĂ f. 1) Noroi apos. 2) fig. Om lipsit de energie; molâu. 3) pop. Lovitură dată cu palma. /Din fleașc

fleașcă f. 1. lovitură dată peste ochi cu dosul mâinii; 2. fig. om molatic. [Pentru sensul 2, v. fleac].

*fleáșcă f., pl. ca ceașcă (d. fleașca-fleașca. V. bleașcă, buleandră). Fam. Palmă aplicată cu zgomot, leapșă. Lucru moale, fleșcăit, flaccid.

fleoașcă sf vz fleașcă¹

FLEC (pl. -curi) sn. 1 👉 FLEAC¹ ¶ 2 – FLEAȘCĂ 2.

fleáșca-fleáșca (ea dift.) interj. care arată huĭetu pe care-l facĭ cînd mergĭ pin noroĭ orĭ pin apă. – Și bleașca-bleașca.

+fleașcă¹ (leoarcă) adv. (ud ~)

fleașcă² (fleșcăială) s. f.

fleașcă s. f.

fleașcă s. f.

fleașcă², adj. invar. 1. moale, flasc; vâscos. 2. foarte ud.

fleașcă¹, flești s. f. prostituată.

FLEAȘCĂ s. v. lapoviță.

FLEAȘCĂ s. fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

fleáșcă, (hleașcă), s.f. 1. Zăpadă amestecată cu apă; lapoviță. 2. Ud leoarcă. ■ (top.) Hleașcă, teren mlăștinos în Moisei. – Cf. fleașc (DEX, MDA).

fleașcă, (fleșcăială), s.f. – 1. Zăpadă amestecată cu apă; lapoviță. 2. Ud leoarcă. – Cf. fleașc (onomatopee) (DEX, MDA).