flecăreală sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, 156, 5/4 / Pl: ~eli / E: flecări + -eală] (Fam) Vorbărie fără rost Si: flecărie, pălăvrăgeală, (nob) flecăitură, (nob) flecăritură.

FLECĂREALĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie. Lupta împotriva flecărelii, împotriva atitudinii lipsite de răspundere a unor oameni care vor să pară informați este o datorie de seamă a organizațiilor de partid și a aparatului de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 66.

flecăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a flecări. V. scovardă.

flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli

flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli

flecăreală s. f., g.-d. art. flecărelii; pl. flecăreli

FLECĂREALĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dârdâială, dârdâit.

FLECĂREALĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.