flegmă sf [At: CANTEMIR, IST. 57 / Pl: ~me / E: fr flegme] 1 Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă Si: expectorație. 2 Scuipat vâscos. 3 Comportament calm, impasibil. 4 Caracter rece, indiferent. 5 Indiferență.

*FLEGMĂ (pl. -me) sf. 1 🩺 Scuipat mucos ce se elimină prin tuse: trupul omului iasta de 4 stihii: den sînge ... den ~, den tuse și den hiiare neagră PRV. -MB. ¶ 2 Fig. Firea omului nepăsător, cu sînge rece; nepăsare, sînge rece [1 gr.; 2 fr.].

FLEGMĂ², flegme, s. f. Fire a omului nepăsător, impasibil, cu sînge rece; nepăsare, indiferență. Ce este? l-am întrebat. – Nimic, îmi răspunse cu o barbară flegmă, o femeie s-a otrăvit. NEGRUZZI, S. I 53.

FLEGMĂ¹, flegme, s. f. Mucozitate expectorată. V. scuipat.

FLEGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vîscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma].

FLEGMĂ s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma)

FLEGMĂ² ~e f. Secreție vâscoasă a căilor respiratorii eliminată prin tuse; expectorație; spută. /<fr. flegme

FLEGMĂ¹ f. Caracter calm; spirit lipsit de emotivitate. /<fr. flegme

flegmă f. 1. materie apoasă ce s’află în sânge; 2. materie apoasă ce se varsă scuipând; 3. fig. caracterul celui cu sânge rece.

*flégmă f., pl. e (vgr. phlégma, aprindere, flegmă, d. phlégo, ard. V. flacără). Materie apoasă care se află în organizm. Substanță mucoasă pe care o scuĭpĭ cînd eștĭ răcit. Fig. Caracteru omuluĭ rece, care nu se emoționează.

flegmă s. f., g.-d. art. flegmei; pl. flegme

flegmă s. f., g.-d. art. flegmei; pl. flegme

flegmă s. f., g.-d. art. flegmei; pl. flegme

flegmă, -me.

flegmă (flegme), s. f. – 1. Mucozitate, expectorație. – 2. (Arg.) Palmă, lovitură. Gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s. n., din fr. flegmon.

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).

FLEGMĂ s. 1. v. scuipat. 2. v. calm. 3. v. nepăsare.

FLEGMĂ s. 1. expectorație, scuipat, spută. (O ~ abundentă.) 2. calm, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 3. impasibilitate, indiferență, nepăsare. (O ~ condamnabilă.)