fluturaș sm [At: CONACHI, P. 59 / Pl: ~i / E: fluture + -aș] 1-2 (Șhp) Fluture (1) (cam mic) Si: fluturel (1-2). 3 (Lpl) Fluture (11). 4 Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare. 5 (Mpp; îc) ~-în-gât Boală nedefinită mai de aproape. 6 (Om) Purcăraș. 7 Minge de badminton. 8 (Fam) Stat de plată. 9 (Fam; lpl) Manifeste. 10 (Bot; lpl) Fluturel (Gaillardia pulchella). 11 (Bot; lpl) Floare nedefinită mai de aproape Si: fluture (17) (Cosmos bipinnatus). 12 (Bot; lpl; șîc ~i-galbeni) Floare nedefinită mai de aproape (Cosmos sulphureus).

fluturáș s. m. 1 (entom.) dim. al lui fluture; fluturel (1). 2 (mai ales la pl.) Paietă; fluture (2). 3 Fîșie îngustă și lungă de hîrtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare, dintr-o ordonanță etc. 4 Fîșie mică de hîrtie sau de carton cu conținut variat (electoral, de reclamă etc.) care se distribuie. Fluturași electorali. 5 (ornit.) Fluturaș-de-piatră (sau -purpuriu, -de-stîncă) = pasăre insectivoră, din ordinul paseriformelor, cu penajul cenușiu, cu pete roșii, albe și galbene, care trăiește în munții înalți (Tichodroma muraria). 6 (fam.) Stat de plată. 7 (fam.) Minge de badminton. • pl. -i./fluture + -aș.^[1]

FLUTURAȘ sm. 1 🐙 dim. FLUTUR(E): ia era de borangic subțire ... împodobită cu ... ~i de aur ISP. ¶ 2 🐦FLUIERAR 2.

FLUTURAȘ, fluturași, s. m. 1. Diminutiv al lui fluture (1). Face-m-aș un fluturaș Și p-aripa vîntului În giurul pămîntului Aș zbura. BIBICESCU, P. P. 27. Frunză verde toporaș, Iată-un dulce copilaș Care-alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. 2. Fluture (2). Ia... numa-n fluturași lucrată. TEODORESCU, P. P. 304.

fluturaș s. m. Foaie de mici dimensiuni, lipită în locuri publice sau difuzată gratuit, care cuprinde scurte anunțuri sau material publicitar ◊ „Nimeni n-ar avea de obiectat dacă pe indicatoarele stațiilor s-ar lipi «fluturași» cu un simplu anunț vizibil: «În perioada X, pe linia cutare, se circulă așa».” R.l. 6 IV 84 p. 2. ◊ „La 7 noiembrie [1945] «fluturași» distribuiți în Capitală îi chemau pe români în Piața Palatului.” Românul liber XII 95 p. 6; v. și D. 200/96 p. 7 (DEX – alt sens)

FLUTURAȘ ~i m. (diminutiv de la fluture) Mic anunț (afiș) care se distribuie. /fluture + suf. ~aș

fluturaș m. Zool. fluierar.

fluturáș m., V. fluturel.

fluturaș s. m., pl. fluturași

fluturaș s. m., pl. fluturași

fluturaș s. m., pl. fluturași

COSMOS Cav., FLUTURAȘ, MĂRĂRIȚE, JAPONEZE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 20 specii, erbacee, anuale sau vivace, cultivate ca anuale, 0,30-1.5 m înălțime. Flori dispuse în capitule (6-9 cm diametru), cele marginale ligulate, rozee, roșii, cele centrale (tubuloase) galbene. înflorește în iul.-oct.

fluturaș, fluturași s. m. 1. formular completat de participanții la concursurile Pronosport. 2. prezervativ. 3. afiș de mici dimensiuni distribuit în scopuri publicitare.

a băga (cuiva) fluturașii în cap expr. a zăpăci (pe cineva).

a face (pe cineva) fluturaș expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a avorta.

FLUTURAȘ s. v. fluierar, ploier.

FLUTURAȘ s. 1. (ENTOM.) (rar) fluturel. 2. v. paietă.

FLUTURAȘ s. 1. (ENTOM.) (rar) fluturel. 2. fluture, paietă, (reg.) șic. (~i la o rochie.)

fluturaș s. v. FLUIERAR. PLOIER.

fluturaș (de stâncă), s.m. – (ornit.) Pasăre insectivoră cu penaj cenușiu, cu aripi roșu-negru-alb (Tichodroma muraria). Semnalată în Masivul Rodnei. În sezonul cald urcă în munți, până spre vârfuri, unde își construiește cuibul prin crăpăturile de stâncă; în sezonul rece se retrage spre văi (Lengyel, 2007: 27). – Din fluture (probabil lat. *flutulus; sau cuv. autohton, cf. alb. fluturë) + suf. -aș (DEX, MDA).