8 definiții pentru frățică
Explicative DEX
FRĂȚICĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică.
FRĂȚICĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frățică sm [At: GORJAN, H. I, 18/23 / Vc: ~, ~co, ~ule / Pl: ~ici / E: frate + -ică] (Fam; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unui băiat Si: frățior (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRĂȚICĂ sm. familiar Termen de prietenie cu care ne adresăm cuiva care ne este ca un frate.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FRĂȚICĂ s. m. (Familiar mai ales la vocativ) Frățior. Eu mult mă mir, frățico! cum poți trăi aice? NEGRUZZI, S. II 299. Bună ziua, măi frățică – Mulțămesc, dragă bădică. SEVASTOS, C. 320.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRĂȚICĂ m. fam. (cuvânt de adresare ce exprimă simpatie și atitudine prietenească față de o persoană de cam aceeași vârstă). /frate + suf. ~ică
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
frățică (fam.) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frățică (fam.) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frățică s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M84) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
frățicăsubstantiv masculin
- 1. Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Frățior. DLRLCsinonime: frățior
- Eu mult mă mir, frățico! cum poți trăi aice? NEGRUZZI, S. II 299. DLRLC
- Bună ziua, măi frățică – Mulțămesc, dragă bădică. SEVASTOS, C. 320. DLRLC
-
etimologie:
- Frate + -ică. DEX '98 DEX '09