fragil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 281 / Pl: ~i, ~e / E: fr fragile, lat fragilis] 1 a (D. materiale) Care se deteriorează ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. 2 a Firav. 3 a Delicat. 4 a (Fig) Nerezistent. 5 a (Fig) Care nu prezintă siguranță. 6 sm (Zlg; Trs; prin popularizarea termenului științific) Ceciliz (Anguis fragilis).

*FRAGIL adj. 1 Care se sparge, se sfarmă ușor ¶ 2 Care se poate strica ușor, netrainic, șubred ¶ 3 Fig. Supus la greșeli, expus a greși, greșelnic [fr. < lat.].

FRAGIL, -Ă, fragili, -e, adj. Care se sparge, se sfărîmă, se frînge ușor; nerezistent, slab. Vas fragil. ▭ Se farmă ca un zid fragil. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Ne-am mirat de dăinuirea unor clădiri ce par a fi fost atît de fragile. ODOBESCU, S. II 281. ♦ Gingaș, firav, delicat. Din corole albe și fragile Se’nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8.

FRAGIL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărîma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it. fragile, cf. lat. fragilis].

FRAGIL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr. fragile, lat. fragilis)

FRAGIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă ușor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcție fără vigoare; slab; plăpând; gingaș; firav; delicat. /<fr. fragile, lat. fragilis

fragil a. 1. ușor de spart: sticla e fragilă; 2. puțin solid: frumusețe fragilă; 3. fig. expus a greși: natura umană e fragilă.

*frágil, -ă adj. (lat. frágilis, d. frángere, a frînge, a sparge. V. fraged). Care se poate frînge (sparge); sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere: natură fragilă. Instabil: sănătate, avere fragilă. – Ob. -íl (după fr.). V. incasabil.

fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile

fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile

fragil adj. m., pl. fragili; f. sg. fragilă, pl. fragile

fragil

L’HOMME N’EST QU’UN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS C’EST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare – Pascal, „Pensées”, 347. Deși este o făptură fragilă, omul este puternic prin inteligență.

FRAGIL adj. v. debil.

FRAGIL adj. debil, delicat, firav, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, moringlav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Fragil ≠ robust, ipocrit, nesincer, perfid, prefăcut