frapa vt [At: MAIORESCU, D. I, 153 / Pzi: ~pez / E: fr frapper] 1 A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare Si: a impresiona, a surprinde. 2 A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții.

*FRAPA (-pez) vb. tr. 1 A impresiona, a surprinde ¶ 2 ~ șampania, a o răci, punînd-o la ghiață [fr.].

FRAPA, frapez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A atrage în mod viu atenția cuiva, prin caracteristici izbitoare; a face impresie, a bate la ochi. M-a mirat că a reținut expresia, dar pare-se că a frapat-o. CAMIL PETRESCU, U. N. 77. 2. (Cu privire la băuturi alcoolice, în special șampanie) A răci cu ajutorul gheții. Fu adus căzănelul argintat cu sticlele de șampanie puse la frapat. BART, E. 150.

FRAPA vb. I. tr. 1. A sări în ochi, a izbi, a surprinde. 2. A răci băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. [< fr. frapper].

FRAPA vb. tr. 1. a sări în ochi, a izbi, a impresiona, a surprinde. 2. a răci băuturi alcoolice cu gheață. 3. (tehn.) a presa după sinterizare două piese metalice. (< fr. frapper)

A FRAPA ~ez tranz. livr. 1) A impresiona puternic prin caracteristici ieșite din comun. 2) A răci cu ajutorul gheții. ~ vinul. /<fr. frapper

*frapéz v. tr. (fr. frapper, a izbi). Fig. Barb. Bat la ochĭ, impresionez, izbesc, surprind: coloare care frapează. Apă, butelie, frapată, apă, butelie răcită saŭ înghețată de băut.

frapa (a ~) vb., ind. prez. 1 frapez, 3 frapează; conj. prez. 1 să frapez, 3 să frapeze

frapa (a ~) vb., ind. prez. 3 frapează

frapa vb., ind. prez. 1 sg. frapez, 3 sg. și pl. frapează

frapa (frapez, frapat), vb. – 1. A atrage atenția. – 2. A răci, a pune la gheață. – Fr. frapper. – Der. frapant, adj.

FRAPÁ vb. I. În gastronomie, a răci puternic și repede, punând gheață de jur-împrejurul unui vas în care se află un preparat sau o băutură sau prin introducerea acestuia pentru scurt timp în refrigerator; din fr. frapper; dacă la gheață se adaugă sare pentru a-i mări puterea de răcire, se numește a sangla, din fr. sangler; cocteilurile se frapează prin agitare cu gheață în shaker.

FRAPA vb. a surprinde, a șoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)

FRAPA vb. a surprinde, a șoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)