FRENETIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

frenetic, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 354/23 / V: (înv) frănit~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr frénétique] 1 a Care se află în stare de frenezie Si: exaltat, surescitat. 2 a Care exprimă o stare de frenezie Si: înflăcărat, pasionat. 3 av Puternic. 4 av Pasionat.

*FRENETIC I. adj. Apucat de frenezie. II. adv. Cu furie, ca un smintit [fr.].

FRENETIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adv.) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

FRENETIC, -Ă, frenetici, -e, adj. Care e în stare de frenezie; cuprins de pasiune neînfrînată, violentă. Zeci de brațe erau ridicate spre cer într-o agitație frenetică. CAMIL PETRESCU, N. 17. ◊ (Adverbial) Sărea frenetic în jurul mesei și cînta improvizînd pentru ea însăși. CAMIL PETRESCU, O. I 258. Ana doamna... frenetic strîngea pe-al ei sîn Copilul. ALECSANDRI, P. III 244.

FRENETIC, -Ă adj. În stare de frenezie; cuprins de o pasiune violentă. [< fr. frénétique].

FRENETIC, -Ă adj. cuprins de frenezie. *(și adv.) violent; pasionat. (< fr. frénétique)

FRENETIC ~că (~ci, ~ce) Care se află în stare de frenezie; cuprins de frenezie; stăpânit de exaltare violentă. /<fr. frénétique

frenetic a. și adv. apucat de frenezie, furios: duios, frenetic, strângea pe al ei sân copilul AL.

*frenétic, -ă adj. (fr. frénétique, d. vgr. phrenitikós și phrenetikos. V. frănitic). Cuprins de frenezie. Furios: transport frenetic. Fig. Aplauze frenetice. Adv. Cu frenezie.

frănitic, ~ă a vz frenetic

frenetic adj. m., pl. frenetici; f. frenetică, pl. frenetice

frenetic adj. m., pl. frenetici; f. frenetică, pl. frenetice

frenetic adj. m., pl. frenetici; f. sg. frenetică, pl. frenetice