14 definiții pentru fricos

din care

Explicative DEX

FRICOS, -OASĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

FRICOS, -OASĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

fricos, ~oa smf, a [At: PSAL. SCH. 313 / Pl: ~oși, ~oase / E: frică + -os] 1-2 (Persoană) care se lasă ușor cuprinsă de frică (1) Si: (înv) înfricos. 3 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, teribil, (înv) înfricos, (înv) înfricoșat.

FRICOS adj. 1 Căruia i-e frică, care se înfricoșează ușor: ~ ca un iepure; mai ~ decît o femeie; eram ... ~ și de umbra mea CRG. 2 Înfricoșat, îngrozitor.

FRICOS, -OASĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se înfricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.

FRICOS ~oa (~oși, ~oase) Care are frică; cu frică. /frică + suf. ~os

fricos a. 1. cui e frică; 2. mișel.

fricós, -oásă adj. (d. frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj. Vechĭ. Teribil, strașnic. V. înfricos.

Ortografice DOOM

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; adj. f., s. f. fricoa, pl. fricoase

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; adj. f., s. f. fricoasă, pl. fricoase

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; f. sg. fricoasă, pl. fricoase

Sinonime

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr., fam. și depr.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimântos, temut, (arg.) târșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atât de ~?) 3. adj., s. v. laș.

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr. și fam.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atît de ~?) 3. adj., s. laș, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Nu ești decît un ~!)

Antonime

Fricos ≠ brav, curajos, nesperios, viteaz

Regionalisme / arhaisme

FRICOS adj. (Mold., Criș.) Care inspiră frică. A: De fricos glasul lui, nici a mă opri, nici a mă odihni am putut. CI, 96. C: Că mare-i dumnedz<e>ul nostru . . . și fricos asupra a toți dumnădzăi<i> lor. MISC. SEC. XVII, 71v. Etimologie: frică + suf. -os. Vezi și înfrica, înfricat. Cf. c u m p l i t1 (1), î n f r i c a t.

Intrare: fricos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fricos
  • fricosul
  • fricosu‑
  • fricoa
  • fricoasa
plural
  • fricoși
  • fricoșii
  • fricoase
  • fricoasele
genitiv-dativ singular
  • fricos
  • fricosului
  • fricoase
  • fricoasei
plural
  • fricoși
  • fricoșilor
  • fricoase
  • fricoaselor
vocativ singular
  • fricosule
  • fricoase
  • fricoa
  • fricoaso
plural
  • fricoșilor
  • fricoaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fricos, fricoaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care se lasă ușor cuprins de frică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • format_quote Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. DLRLC
    • format_quote figurat Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. DLRLC
    • format_quote figurat Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. DLRLC
    • format_quote Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. DLRLC
    • format_quote Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211. DLRLC
etimologie:
  • Frică + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.