8 definiții pentru fulguire
Explicative DEX
FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.
FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fulguire sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 215 / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri / E: fulgui] Fulguială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FULGUIRE, fulguiri, s. f. Faptul de a fulgui; fulguială. Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. ◊ Fig. Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
FULGUIRE s. v. fulguială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FULGUIRE s. (MET.) fulguială, fulguit, (Munt. și Olt.) prășcău. (Afară cade o ~ ușoară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fulguire, fulguirisubstantiv feminin
-
- Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. DLRLC
- Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. DLRLC
- Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. DLRLC
- Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258. DLRLC
-
etimologie:
- fulgui DEX '98 DEX '09