fumărie sfs [At: EMINESCU, L. P. 207 / E: fum + -ărie] Cantitate mare de fum Si: fumăraie, (reg) fumăgău, (reg) fumăreață, (reg) fumegai, (îvp) fumedenie (1).

FUMĂRIE 👉 FUMĂRAIE.

FUMĂRIE s. f. Cantitate mare de fum; fumăraie. Un furnicar de fesuri roșii, din ce în ce mai mici, dau năvală înverșunate într-un haos de fumărie și mai roșie. BASSARABESCU, V. 41. În mijlocul pădurii vede-o fumărie strașnic de mare, încît se-năduși. EMINESCU, L. P. 207. ◊ Fig. Își aduse aminte vag, prin fumăria durerii lui de cap, de pădurea Cotoșmanei. GALACTION, O. I. 265.

fumăraie sfs [At: CREANGĂ, A. 125 / P: ~ra-ie / E: fum + -ăraie] Fumărie.

FUMĂRAIE, FUMĂRIE, FUMĂREAȚĂ sf., ‼FUMĂRAIU (pl. -aie) sn. Fum mult, cantitate mare și deasă de fum: numai din bunăvoință ... încuviința el fumăraie de tămîie și smirnă DAM.; acoperișurile caselor ... plutind în fumăraia fără fund DLVR..

fumăráĭe și -ríe f. (d. fum). Mare fum, mult fum.

fumărie s. f., art. fumăria, g.-d. fumării, art. fumăriei

fumărie s. f., art. fumăria, g.-d. fumării, art. fumăriei

fumărie s. f., art. fumăria, g.-d. fumării, art. fumăriei

FUMĂRIE s. v. fumăraie.

FUMĂRIE s. fumăraie, (reg.) fumăreață, fumegai.