FUNDAL, fundaluri, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Câmp arhitectonic sau natural pe care se proiectează o construcție. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundale. – Var.: fondal s. n.] – Din it. fondale (după fund¹).

fundal sn [At: CARAGIALE, N. F. 117 / V: fon~, ~at / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: it fondale] 1 (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2 Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 3 Decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă scenei.

FUNDAL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundaluri. – Var.: fondal s. n.] – Din it. fondale (după fund¹).

FUNDAL, fundale, s. n. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat din care se detașează elementele principale ale compoziției; vast element construit sau natural, care constituie fondul unei perspective frontale. (Fig.) Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance... se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. De o parte și de alta a locului în care se desfășoară această neîntreruptă bătălie [a cărbunelui] se ridică munți înalți... dînd încleștării de aici fundalul măreț și sumbru al unei epopei. BOGZA, V. J. 75. ♦ Pînză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru. – Variantă: fondal (EMINESCU, N. 84) s. n.

FUNDAL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund].

FUNDAL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it. fondale)

FUNDAL ~e n. 1) (în artele plastice) Fond decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat, care scoate în relief subiectul compoziției. 2) Decor așezat în fundul unei scene de teatru. /<it. fondale

fondal sn vz fundal

fundat² sn vz fundal

fundal s. n., pl. fundaluri

!fundal s. n., pl. fundaluri

fundal s. n., pl. fundale/fundaluri

FUNDAL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)

FUNDAL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ în teatru.)