furat², ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: fura] 1 (Șfg) Luat prin furt Si: dosit, prădat. 2 Prădat (de bunuri de preț). 3 (Iuz; îs) Mustăți ~e Mustăți care se prelungesc, unindu-se cu favoriții. 4 (Rar; îls) ~ de minți Descreierat. 5 (Îal) Zăpăcit. 6 (Îal) Nebun. 7 (Pop; îcs) Palma ~ă Joc de societate (la priveghi). 8 (Pop; îcs) D’a pământul ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

furat¹ sn [At: PRAVILA. MOLD. / Pl: (nob) ~uri / E: fura] 1 Însușirea pe ascuns sau cu forța a unui lucru care aparține altcuiva. 2 (Îla) De ~ Care a fost luat prin furt. 3 (Îal) Care provine din furt. 4 (Îlav) Pe ~te(le) (sau ~telea) Prin furt. 5 (Îal) Prin răpire. 6 (Îal) Pe furiș.

FURAT¹ s. n. Faptul de a fura. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat și cu șulerie. NEGRUZZI, S. I 86. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. Cîntă, mîndră, trăgănat... Că-s cu trei cai de furat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. Avea bani, avea inele... Dar vezi, frate, ce păcat, Era toate de furat. ALECSANDRI, P. P. 230. ◊ Expr. Pe furate sau pe furatele = prin furt, prin răpire. – Forme gramaticale: (în expr.) furate, furatele.

FURAT n. v. A FURA. ◊ Pe ~e obținut pe căi necinstite. De ~ provenit pe căi necinstite. /v. a fura

furat a. luat pe sub ascuns: lucru furat. ║ n. acțiunea de a fura: furatul vitelor.

furát n., pl. urĭ. Acțiunea de a fura: Țiganiĭ nomazĭ trăĭesc în mare parte din furat. Lucru de furat, provenit din furt. Lucru bun de furat, care merită să fie furat.

furat s. n.

!furat s. n.

furat s. n. (pl. furate în loc. pe ~)

furate (pe ~) loc. adv.

furate (pe ~) loc. adv.

A IEȘI LA FURAT a chiti la piață, a fi plecat în vâjâială, a ieși în treabă, a ieși la aeriseală / la cules / la maidan, a ieși pe ogor, a schimba aerul, a scoate.

FURAT s. v. furt.

FURAT s. furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.