furnicel sm [At: N. LEON MED 123 / V: (înv) funecel, (înv) funicel, funigei, (înv) funincel, funingel, (înv) ~rincel / Pl: ~cei / E: ml *furuncellus] (Mpp. mpl) 1 Furuncul. 2 Furunculoză. 3 Păducel.

FURNICEL 👉 FURINCEL.

furnicél, V. funigel.

funecel sm vz furnicel

funicel sm vz furnicel

funigei smp vz furnicel

funingel sm vz furnicel

furincel sm vz furnicel

‡FUNICEL = FURNICEL.

FURINCEL, FURNICEL sn. 🩺 Buboiu, furuncul, bubă, de mărimea unui bob de porumb, care se formează pe piele și coace: această boală de piele, numită furnicel, se vindecă dacă se spală cu apă fiartă MAR. [lat. *furuncĕllus].

funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].

funicél, -gél și furnicél m., pl. eĭ (probabil, d. lat. furuncellus = furúnculus, furuncul; mrom. furențél și sfurunțél). Furuncul.

furnicel (-ei), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.

FURNICEL s. v. abces, furuncul, păducel.

furnicel s. v. ABCES. FURUNCUL. PĂDUCEL.

furnicei s.m. pl. (reg.) boală de piele.