făgădău sn [At: ȚIGHINDEAL, F. 184/5 / V: (Mar) fogod~ / E: mg fogadό] (Reg) 1 Han. 2 Cârciumă.

❍FĂGĂDĂU (pl. -dae) sn. Trans. Mold. Cîrciumă, birt, ospătărie, han: Rău-i, Doamne, rău-i, zău, Cînd nu-i vin la ~ IK. -BRS. [ung. fogadó].

FĂGĂDĂU, făgădaie, s. n. (Regional) Han, ospătărie, cîrciumă. Tu umbli prin făgădaie, tu te bați cu bețivii. RETEGANUL, P. IV 24. Care-și mînă plugu rău, Trece p’îngă făgădău. ȘEZ. VII 162.

făgădău n. Tr. birt ordinar, ospătărie proastă: la umbră, la făgădău POP. [Ung. FOGADÓ].

făgădăŭ (Trans.) și fogădăŭ (Maram.) n., pl. ăĭe (ung. fogadó, han). Cîrcĭumă.

fogodău sn vz făgădău

❍FOGĂDĂU, FOGODĂU – FĂGĂDĂU.

făgădău (reg.) s. n., art. făgădăul; pl. făgădaie

făgădău (reg.) s. n., art. făgădăul; pl. făgădaie

făgădău s. n., art. făgădăul; pl. făgădaie

făgădău (făgădaie), s. f. – Cîrciumă. Mag. fogadó (DAR; Gáldi, Dict., 127). În Trans. și Maram. – Der. făgădar, s. m. (cîrciumar), cu suf. -ar (după DAR, din mag. fogadós, cu schimbare de suf.); făgădăriță, s. f. (cîrciumăreasă). Cf. făgădui.

FĂGĂDĂU s. v. birt, han, ospătărie.

făgădău s. v. BIRT. HAN. OSPĂTĂRIE.

FĂGĂDĂU s. n. (Trans. SV) Circiumă, birt. Destul a bea și a joca în făgădău. OG, 372 ; cf. OG, 390. Etimologie: magh. fogadó. Vezi și făgădariu.

făgădắu, făgădauă, (fogodău, fogădău), s.n. (reg.) Cârciumă la drum de țară unde călătorul poate înnopta; han: „Mâine dimineață-n zori, / La Făgădău, în Strâmtori, / V-adunați, / Toți înarmați” (Bilțiu, David, 2007: 210). (Trans., Maram.). – Din magh. fogadó „han” (Șăineanu, MDA).

făgădău, făgădauă, (fogodău, fogădău), s.n. – (reg.) Cârciumă la drum de țară, unde călătorul poate înnopta; han. (Trans., Maram.). – Din magh. fogadó „han” (DA, Galdi, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

fogodău, s.n. – v. făgădău („cârciumă”).

fogodău, (făgădău), s.n. – Han, cârciumă. – Din magh. fogadó „han”.