GALANTONIE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomie s. f.] – Galanton + suf. -ie.

galantonie sf [At: FILIMON, C. I, 275 / V: (înv) ~omie / Pl: ~ii / E: galanton + -ie] (Fam; rar) 1 Purtare, atitudine de dărnicie, de generozitate. 2 Curtoazie.

GALANTONIE, galantonii, s. f. (Fam., rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomie s. f.] – Galanton + suf. -ie.

GALANTONIE s. f. v. galantomie.

GALANTONIE s.f. v. galantomie.

galantonie f. calitatea galantonului, dărnicie (CAR.).

galantomie sf vz galantonie

* GALANTOMIE sf. Dărnicie; purtare de galantom: răsplătind cu ~ pe toți cari l-au ajutat (FIL.); pierduse ... cu acea ~ cu care se pierd banii picați din cer (DLVR.).

GALANTOMIE, galantomii, s. f. (Franțuzism, astăzi numai familiar) Generozitate, dărnicie. Pierduse trei sute de lei cu o galantomie generoasă, cum, în genere, se pierd banii picați din cer. DELAVRANCEA, S. 129. Are să se arunce la galantomie, o să-ți poruncească a împărți daruri în dreapta și-n stînga, CARAGIALE, O. III 67. – Variantă: galantonie s. f.

GALANTOMIE s.f. (Fam.) Dărnicie, generozitate. [Gen. -iei, var. galantonie s.f. / < galantom + -ie].

GALANTOMIE / GALANTONIE s. f. (fam.) dărnicie, generozitate. (< galantom + -ie)

GALANTOMIE ~i f. 1) Caracter galantom; mărinimie; dărnicie; generozitate. 2) Atitudine de galantom; generozitate; dărnicie; larghețe; mărinimie. [Var. galantonie] /galantom + suf. ~ie

*galantomíe f. (d. galantom). Calitatea de a fi galantom. – Pop. -níe.

galantonie (rar) s. f., art. galantonia, g.-d. galantonii, art. galantoniei

!galantonie (rar) s. f., art. galantonia, g.-d. galantonii, art. galantoniei

galantomie/galantonie s. f., art. galantomia/galantonia, g.-d. galantomii/galatonii, art. galantomiei/galantoniei; pl. galantomii/galantonii

GALANTONIE s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

galantonie s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.

Galantomie ≠ avariție, calicie, cărpănoșie, zgârcenie