opțiuni
  • info

28 de definiții pentru gealat

din care

Explicative DEX

GEALAT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

GEALAT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

gealat sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 392 / V: gelat, ~ap, ~lăp, ~lâp, ~lău / Pl: ~ați / E: tc ğellad] 1 (Înv) Călău. 2 (Fam; prt) Om voinic și violent. 3 (Orn; reg) Muscar sur. 4 (Orn; reg; îs) ~ roșietic Muscar mic.

GEALAT, gealați, s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi, fig., cu nuanță peiorativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă: gelat (ALECSANDRI, P. P. 221) s. m.

GEALAT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât

gealat m. 1. calău (Mold. gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.; 2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].

gealát, V. gelat.

gealap sm vz gealat

gealăp sm vz gealat[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: gealăt — LauraGellner

gealău1 sm vz gealat

gealâp sm vz gealap[1]

  1. gealap trimite la gealat. — gall

gelat sm vz gealat

GELAT s. m. v. gealat.

gelat m. Mold. V. gealat.

gelát m. (turc. ğellat, d. pers. ğellad; ngr. tzelátis, sîrb. gelat). Vechĭ. Calăŭ. – În Munt. și gealat.

Ortografice DOOM

gealat (înv., fam.) (desp. gea-) s. m., pl. gealați

gealat (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealați

gealat s. m. (sil. gea-), pl. gealați

gealat

gealat, -ți.

Etimologice

gealat (gealați), s. m. – 1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.

Argou

gealat, gealați s. m. 1. (înv.) călău, gâde 2. (peior.) om voinic și violent; bătăuș

gelat, gelați s. m. bărbat dat cu mult gel de păr.

Sinonime

GEALAT s. v. călău, gâde.

gealat s. v. CĂLĂU. GÎDE.

GELAT s. v. muscar.

GELAT s. (ORNIT.; Muscicapa striata) muscar.

Regionalisme / arhaisme

GEALAT s.m. v. gelat.

GELAT s. m. (Mold., ȚR) Călău. A: Au trimis pe acei doi gelați (adică ucigași de oameni) ca să-l ia. AXINTE URICARIUL. Au zis: O, gelate (adecă calo), de ai cît de puțină dureri în inima ta, omoară-mă și nu mă mai căzni! H 1771, 99r. B: Gibel, gealău, gîde, gealat. ST. LEX., 281. Variante: gealat (ST. LEX., 281). Etimologie: tc. cellât. Cf. c ă l ă u, g î d e, h o h e r.

Intrare: gealat
  • silabație: gea-lat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealat
  • gealatul
  • gealatu‑
plural
  • gealați
  • gealații
genitiv-dativ singular
  • gealat
  • gealatului
plural
  • gealați
  • gealaților
vocativ singular
  • gealatule
  • gealate
plural
  • gealaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealăp
  • gealăpul
  • gealăpu‑
plural
  • gealăpi
  • gealăpii
genitiv-dativ singular
  • gealăp
  • gealăpului
plural
  • gealăpi
  • gealăpilor
vocativ singular
  • gealăpule
  • gealăpe
plural
  • gealăpilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gelat
  • gelatul
  • gelatu‑
plural
  • gelați
  • gelații
genitiv-dativ singular
  • gelat
  • gelatului
plural
  • gelați
  • gelaților
vocativ singular
  • gelatule
  • gelate
plural
  • gelaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealâp
  • gealâpul
  • gealâpu‑
plural
  • gealâpi
  • gealâpii
genitiv-dativ singular
  • gealâp
  • gealâpului
plural
  • gealâpi
  • gealâpilor
vocativ singular
  • gealâpule
  • gealâpe
plural
  • gealâpilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealap
  • gealapul
  • gealapu‑
plural
  • gealapi
  • gealapii
genitiv-dativ singular
  • gealap
  • gealapului
plural
  • gealapi
  • gealapilor
vocativ singular
  • gealapule
  • gealape
plural
  • gealapilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăi
  • gealăii
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăi
  • gealăilor
vocativ singular
  • gealăule
plural
  • gealăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gealat, gealațisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călău, gâde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călău gâde
    • format_quote Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. DLRLC
    • format_quote Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. DLRLC
    • format_quote Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. DLRLC
  • 2. de obicei peiorativ sau familiar Om voinic, zdravăn (și violent). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Muscar. Sinonime
    sinonime: muscar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.