gheată sf [At: SLAVICI, ap. TDRG / Pl: ghete / E: it ghetta] 1 (Înv) Pantof. 2 Încălțăminte ce acoperă piciorul până deasupra gleznei Cf botină, cizmă. 3 (Îe) A-l strânge ghetele A se afla într-o împrejurare dificilă. 4 (Bot; reg) Nume de floare nedefinită mai îndeaproape.

GHEATĂ, ghete, s. f. Încălțăminte de piele care acoperă piciorul pînă deasupra gleznei. Ajuns la ușă, băgă de seamă că a uitat să-și curețe ghetele. GALAN, Z. R. 80. Cu ghetele într-o mînă, am străbătut cu îndrăzneală cinci ori șase pași; apa mi s-a suit la coapse. SADOVEANU, N. F. 59. Pe vara care-a trecut, trei perechi de ghete-am rupt. ȘEZ. IV 140.

GHEATĂ ghete f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte intermediar între pantof și cizma (cu înălțimea până deasupra gleznei). [G.-D. ghetei] /<it. ghetta

gheátă, V. ghetă.

ghete f. pl. încălțăminte scurtă din piele mai fină, ce se strânge cu gumilastic sau se încheie cu nasturi ori șireturi. [It. GHETTE, ghetre, termen venit pe calea comercială].

ghétă f., pl. e (it. ghetta, fr. guêtre, gambieră, genuncher, pulpar, tuzluc, d. francicu wrist, germ. rist, încheĭetura picĭoruluĭ). Mold. Sec. 19. Tuzluc, pulpar (împletit orĭ cu nasturĭ). Munt. (gheată, dar și ghetă. De ex. în Prah. Dîmb. ș. a.). Botină, încălțăminte care cuprinde picĭoru pînă deasupra glezneĭ: ghete cu gumă, cu nasturĭ, cu găitane (șnururĭ).

gheată s. f., g.-d. art. ghetei; pl. ghete

gheată s. f., g.-d. art. ghetei; pl. ghete

gheată s. f., g.-d. art. ghetei; pl. ghete

gheată

gheată, -te.

gheată (ghete), s. f. – 1. (Mold., înv.) Jambieră. – 2. Cizmă, bocanc. – Var. (Mold.) ghetă, gheată. It. ghetta, din fr. guêtre (sec. XIX), cf. ngr. γϰέττα (REW 9577; DAR). Este dublet de la ghetră, s. f. (jambieră), din fr. guêtre. – Din rom. provine bg. g’ata (Capidan, Raporturile, 222).

GHEATĂ s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. și Maram.) topancă. (Iarna purta ~te.) 2. v. bocanc.

GHEATĂ s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. și Maram.) topancă. (Iarna purta ~te.) 2. bocanc, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)