gheșeft sn [At: CARAGIALE, S. 137 / Pl: ~uri / E: ger Geschäft] 1 Afacere măruntă (necinstită) Si: gheșeftărie Cf ghelir. 2 Speculă. 3 Afacere care aduce câștig fără eforturi. corectat(ă)

GHEȘEFT, gheșefturi, s. n. Afacere necinstită; speculă. Burghezia a prefăcut sociețatea după chipul și asemănarea sa: iubirea e marfă, familia-gheșeft. GHEREA, ST. CR. I 71. N-are altă grijă decît căpătuiala și gheșefturile. VLAHUȚĂ, O. AL. II 154.

GHEȘEFT s.n. (Peior.) Afacere (necurată, necinstită). [< germ. Geschäft].

GHEȘEFT s. n. (fam.) afacere (necinstită) (< germ. Geschäft)

GHEȘEFT ~uri n. fam. Afacere măruntă, necinstită; bișniță. /<germ. Geschäft

gheșeft n. afacere, mai ales neonestă. [Nemț. GESCHÄFT].

gheșéft n., pl. urĭ (cuv. adus de Jidanĭ, d. germ. geschäft). Fam. Afacere, maĭ ales neonestă.

gheșeft (fam.) s. n., pl. gheșefturi

gheșeft (fam.) s. n., pl. gheșefturi

gheșeft s. n., pl. gheșefturi

gheșeft (gheșefturi), s. n. – Afacere la care se cîștigă prin mijloace incorecte, speculație. Germ. Geschäft, prin intermediul argoului iudeo-german (Borcea 189). – Der. gheșeftar, s. m. (speculant); gheșeftărie, s. f. (speculație).

gheșeft, gheșefturi s. n. 1. afacere ilicită măruntă, găinărie 2. afacere profitabilă

GHEȘEFT s. v. afacere, speculație.

gheșeft s. v. AFACERE. SPECULAȚIE.

gheșéft, gheșefturi, (ghișeft), s.n. (reg.) Afacere, negustorie, câștig: „...și-o strâns și el cum o putut doișpe grițari să facă și el ceva gheșeft” (Bilțiu, 2007: 140). – Din germ. Geschäft „afacere”, pe filieră evreiască (DER, DEX, MDA).

gheșeft, gheșefturi, (ghișeft), s.n. – (reg.) Afacere, negustorie, câștig. – Din germ. Geschäft „afacere”, pe filieră evreiască (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).