O definiție pentru ghilțuire
Etimologice
GHILȚUI, ghilțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui)
Intrare: ghilțuire
ghilțuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||