ghiorăială sf vz chiorăială

CHIORĂIALĂ, chiorăieli, s. f. (Pop.) Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine; chiorăit, chiorăitură. [Pr.: -ră-ia-. – Var.: ghiorăială s. f.] – Chiorăi + suf. -eală.

chiorăială sf [At: DA / V: ghio~, ghiorcă~ / Pl: ~ieli / E: chiorăi + -eală] Zgomotul care se produce uneori în intestine (mai ales când omul este flămând) Si: chiorăire, ehiorăitură.

CHIORĂIALĂ, chiorăieli, s. f. Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine; ciorăit, chiorăitură. [Pr.: -ră-ia-. – Var.: ghiorăială s. f.] – Chiorăi + suf. -eală.

CHIORĂIALĂ, chiorăieli, s. f. Zgomotul caracteristic produs de mișcarea gazelor în intestine (mai ales cînd omul este flămînd). – Variantă: ghiorăială s. f.

CHIORĂIALĂ, chiorăieli, s. f. Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine. [Var.: ghiorăială s. f.] – Din chiorăi + suf. -eală.

!ghiorăială (desp. -ră-ia-) s. f., g.-d. art. ghiorăielii; pl. ghiorăieli

ghiorăială v. chiorăială

ghiorăială (sil. ghio-)v. chiorăială

chiorăială/ghiorăială (-ră-ia-) s. f., g.-d. art. chiorăielii/ghiorăielii; pl. chiorăieli/ghiorăieli

chiorăială/ghiorăială s. f. (sil. -ră-ia-), g.-d. art. chiorăielii/ghiorăielii; pl. chiorăieli/ghiorăieli

CHIORĂIALĂ s. v. chiorăit.

CHIORĂIALĂ s. chiorăit, chiorăitură. (~ intestinelor.)