GLOCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glocănșpil] – Din germ. Glockenspiel.

glockenspiel sn [At: DN³ / P: glocănșpil / Pl: ~uri / E: ger Glockenspiel] Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel Si: joc de clopoței.

GLOCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glocănșpil] – Cuv. germ.

GLOCKENSPIEL s.n. (Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron. -chen-șpil. / < germ. Glockenspiel, cf. Glocke – clopot, Spiel – joc].

GLOCKENSPIEL [GLOCĂNȘPIL] s. n. (muz.) instrument de percuție ale cărui sunete sunt produse de lame metalice care se lovesc cu ajutorul unor ciocănele de lemn, acționate de o claviatură; campanele, joc de clopoței. (< germ. Glockenspiel)

!glockenspiel (germ.) [pron. glokănșpil] (desp. glo-cken-spiel) s. n., pl. glockenspieluri

glockenspiel (germ.) [pron. glocănșpil] (glo-cken-spiel) s. n.

Glockenspiel (cuv. germ.) v. joc de clopoței.

GLOCKENSPIEL s. (MUZ.) metalofon.