opțiuni
  • info

7 definiții pentru gonire

Explicative DEX

GONIRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

GONIRE, goniri, s. f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.

gonire sf [At: COȘBUC, AE. 19 / Pl: ~ri / E: goni] 1 Fugărire. 2 (Spc) Alungare a vânatului spre locul de pândă al vânătorilor Si: gonit1. 3 (Înv) Vânare. 4 (Înv) Pescuire. 5 (Înv) Prigonire. 6 Alungare. 7 (Înv; în superstiții) Îndepărtare a unui rău (prin amenințări sau prin formule magice) Si: gonit1. 8 (Îvr) Concediere. 9 (Înv; fig) Urmărire a unei ținte, a unui ideal Si: gonit1. 10 (Înv) Frecventare. 11 (D. vite) Împreunare. 12 Alergare. 13 (D. autovehicule) Deplasare cu viteză (mare) Si: gonit1.

Ortografice DOOM

gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri

gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri

gonire s. f., g.-d. art. gonirii; pl. goniri

Sinonime

GONIRE s. 1. v. hăituire. 2. v. izgonire. 3. v. surghiunire. 4. v. montă.

GONIRE s. 1. bătaie, goană, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. alungare, izgonire. (~ cuiva de acasă.) 3. alungare, exilare, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 4. goană, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la vitele cornute.)

Intrare: gonire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonire
  • gonirea
plural
  • goniri
  • gonirile
genitiv-dativ singular
  • goniri
  • gonirii
plural
  • goniri
  • gonirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gonire, gonirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi goni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.