gornic sm [At: (a. 1818) IORGA, S. D. XIII, 78 / Pl: ~ici / E: ns cf vsl горъникъ] (Reg) 1 Pădurar. 2 Paznic de câmp Si: pândar. 3 Aprod.

GORNIC, gornici, s. m. (Învechit și regional) Păzitor de pădure; pădurar. Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat... gornic, adică pădurar. SADOVEANU, V. F. 59. Tocmai cînd voia el să-și taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. MARIAN, O. II 50. Niște gornici sau pădurari ai locului... cunoșteau toate potecile și înfundăturile codrilor. ODOBESCU, S. III 542.

gornic m. 1. Tr. pădurar; 2. numele popular al insectei capricorn. [Tras din slav. GORA, pădure].

górnic m. (pol. gornik, vsl. *gorĭnikŭ, d. gora, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, pîndar. Trans. vest (ung. gornyik). Aprod, ușier.

gornic (reg.) s. m., pl. gornici

gornic (reg.) s. m., pl. gornici

gornic s. m., pl. gornici

gornic (gornici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).

GORNIC s. v. croitor.

GORNIC s. v. pădurar, pândar.

GORNIC s. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) croitor.

gornic s. v. PĂDURAR. PÎNDAR.

gornic, gornici, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.

górnic, gornici, s.m. 1. Paznic, pândar: „În joile dintre tunuri, nu era slobod să speli, nici să meri cu carul. Erau gornici care păzau și, dacă te prindea, rămâneai fără căruță” (Bilțiu, 2009: 152). 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea, 1924: 57). ■ (onom.) Gornic, nume de familie în jud. Maram. ■ În zonele Chioar și Codru. – Din sl. *gorǐnikǔ (< sl. gora „munte, pădure”) (Scriban, DER, DEX).

gornic, gornici, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea, 1924: 57). ♦ (onom.) Gornic, nume de familie în Maramureș. – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”) (Scriban, DER, DEX).

gornic, -i, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea 1924: 57). – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”).