opțiuni
  • info

14 definiții pentru gureș

din care

Explicative DEX

GUREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.

GUREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.

gureș, ~ă a [At: SLAVICI, N. II, 228 / V: ~riș / Pl: ~i, ~e / E: gură + -eș] 1 (D. oameni) Guraliv. 2 (D. păsări) Care ciripește mult (și vesel).

GUREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre persoane) Care vorbește mult, bun de gură, guraliv; (despre păsări) care ciripește mult. Răspundea cîte o femeie mai gureșă. CAMILAR, N. I 333. [Seara, lucrătoarele] erau mai obosite și mai puțin gureșe decît în zorii zilei. PAS, Z. I 141. Vă mulțumesc amurguri ce răsunați pe ape, Cu gureșele păsări și zumzete de stup. LESNEA, I. 150. Sînt copii... Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Zburdalnic de pe coaste Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261.

GUREȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbește mult; guraliv; vorbăreț; limbut. 2) (despre păsări) Care ciripește întruna. /gură + suf. ~eș

gureș a. guraliv: ciocârlan gureș.

gúreș, -ă (d. gură). Guraliv. Care face multă gură, care se ceartă mult.

guriș, ~ă a vz gureș

Ortografice DOOM

gureș adj. m., pl. gureși; f. gureșă, art. gureșa; pl. gureșe

gureș adj. m., pl. gureși; f. gureșă, art. gureșa; pl. gureșe

gureș adj. m., pl. gureși; f. sg. gureșă, art. gureșa, pl. gureșe

gureș, pl. gureși, f. gureșă, pl. gureșe

gureș, -șă.

Sinonime

GUREȘ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

gureș s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: gureș
gureș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gureș
  • gureșul
  • gureșu‑
  • gureșă
  • gureșa
plural
  • gureși
  • gureșii
  • gureșe
  • gureșele
genitiv-dativ singular
  • gureș
  • gureșului
  • gureșe
  • gureșei
plural
  • gureși
  • gureșilor
  • gureșe
  • gureșelor
vocativ singular — —
plural — —
guriș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gureș, gureșăadjectiv

  • 1. Despre oameni: clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clănțău flecar guraliv limbut palavragiu vorbă-lungă vorbăreț
    • format_quote Răspundea cîte o femeie mai gureșă. CAMILAR, N. I 333. DLRLC
    • format_quote [Seara, lucrătoarele] erau mai obosite și mai puțin gureșe decît în zorii zilei. PAS, Z. I 141. DLRLC
  • 2. (Despre păsări) Care ciripește mult (și vesel). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vă mulțumesc amurguri ce răsunați pe ape, Cu gureșele păsări și zumzete de stup. LESNEA, I. 150. DLRLC
    • format_quote Sînt copii... Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote figurat Zburdalnic de pe coaste Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
etimologie:
  • Gură + -eș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.