gutấi, (gutui), s.m. Pom fructifer cu fruncte galbene, mari, acoperite cu puf și cu miezul tare (Cydonia oblonga): „Mere roșii și gutâie, / Să mănânci, să te mângâie” (Ștețco, 1990: 209). ■ În Maram.: mere gutâi / gutâie; forma gutui e specifică în Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei; gutin, în Trans.; gutân, în Banat. ■ (med.) Ceaiul din fructe se folosește contra tusei și răgușelii; din semințe se prepară „apă de ochi”. – Lat. cotoneus „gutui”, prin intermediul *cottaneus (MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. guteja, rus. gutej (DER).