GUVERN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).

guvern sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 54 / V: (iuz) gube~^[1] / Pl: ~e / E: drr guverna] 1 Organ de stat care exercită puterea executivă Si: (înv) ocârmuire. 2 Consiliu de Miniștri. corectat(ă)

GUVERN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).

GUVERN, guverne, s. n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Marea Adunare Națională are în competența sa directă... formarea Guvernului Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18.

GUVERN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)].

GUVERN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)

GUVERN ~e n. Organ suprem al unui stat având putere executivă și de dispoziție; organ central al administrației de stat; consiliu de miniștri. /Din a guverna

guvern n. 1. constituțiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guvernează: guvern liberal.

*guvérn n., pl. e (d. fr. gouvernement și it. governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament: guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu: guvern conservator.

gubern sn vz guvern

guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul (= guvernul României etc.) s. propriu n. art.)

guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul României)

guvern s. n., pl. guverne

GUVERN s. 1. v. consiliu de miniștri. 2. v. stăpânire.

GUVERN s. (POLITICĂ) 1. cabinet, consiliu de miniștri, (înv.) minister. (O ședință de lucru a ~.) 2. cîrmuire, stăpînire. (Ce zice ~?)