GUVERNANTĂ, guvernante, s. f. (Franțuzism) Persoană (de obicei de naționalitate străină) angajată pentru supravegherea, creșterea și educarea în familie a copiilor. Înainte de plecare, una din guvernantele franceze cîntă la pian. V. ROM. octombrie 1953, 144. Nu ținea servitoare și nici guvernantă. PAS, Z. I 284.

GUVERNANTĂ s.f. Persoană angajată pentru supravegherea și educarea unui copil. [< fr. gouvernante].

GUVERNANTĂ s. f. persoană angajată pentru supravegherea și educarea copiilor. (< fr. gouvernante)

GUVERNANTĂ ~e f. Femeie angajată într-o familie pentru a educa, a instrui și a crește copiii. /<fr. gouvernante

guvernantă f. femeie însărcinată cu creșterea unui copil.

GUVERNANT, -Ă, guvernanți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Persoană) care guvernează. 2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din fr. gouvernant.

GUVERNANT, -Ă, guvernanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m. pl.) Care guvernează. 2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din fr. gouvernant.

*guvernánt, -ă adj. (fr. gouvernant). Care guvernează: partidu guvernant. M. pl. Aceĭ care guvernează un stat. S. f. Dadacă, îngrijitoare de copiĭ maĭ marĭ. V. companie.

guvernantă (înv.) s. f., g.-d. art. guvernantei; pl. guvernante

guvernantă s. f., g.-d. art. guvernantei; pl. guvernante

guvernantă s. f., pl. guvernante

guvernant¹ (rar) adj. m., pl. guvernanți; f. guvernantă, pl. guvernante

guvernant² s. m., pl. guvernanți

GUVERNANTĂ s. șvester, (rar) tetă, (înv.) madamă. (~ la copii.)

GUVERNANTĂ s. șvester, (rar) tetă, (înv.) madamă. (~ la copii.)