gâță¹ sf [At: MARIAN, NU. 288 / Pl: ~țe, ~ți / E: nct] (Reg) 1 Panglică sau șnur care se împletește la capătul cosițelor ca să se poată înnoda când se leagă împrejurul capului. 2 Împletitură a părului în vârful capului, împodobită cu mărgele, panglici sau flori. 3 (La fete) Coadă împletită. 4 (Îe) A împleti ~țe albe A rămâne fată bătrână. 5 (Îe) A face ~ cuiva A face în necaz cuiva. 6 (Reg; îae) A amăgi.

gâță² sf [At: ARH. OLT. XXI, 265 / Pl: ~țe / E: ns cf gâț!, gâți!] (Reg; rar) Turmă de porci.

gâță³ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Termen de mângâiere pentru pisică.

GÂȚĂ ~e f. reg. Păr lung (și des) împletit în cosiță; coadă. /Orig. nec.

gâță f. Mold. coadă de păr, cosiță: a lua de gâțe. [Origină necunoscută].

GÎȚĂ, gîțe, s. f. (Mold., Bucov.) Părul femeilor împletit în cozi sau în cosițe; șuviță de păr. Scotea fruntea cu gîțe bălane și ochi albaștri, o mutrișoară ageră de copilă. SADOVEANU, P. M. 234. Își ștergeau mînile... și-și potriveau după urechi gîțele de păr, neliniștite de boarea zilei. id. ib. 257. ◊ Expr. A împleti gîțe albe = a rămîne fată bătrînă. Cînd o fată are păr frumos, nu împletește gîțe albe. SEVASTOS, N. 4. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.

GÎȚĂ, gîțe, s. f. (Reg.) Cosiță. ♦ Panglică sau șiret care se împletește la capătul cosițelor.

gîță f., pl. e (cp. cu ngr. kótsos, gîță). Mold. Trans. Coadă de păr împletită, uneorĭ împodobită cu cordele (cum poartă fetele). A împleti gîțe albe, a rămînea nemăritată. V. cĭuf 2.

GÂȚĂ s. v. coadă, cosiță.

gîță s. v. COADĂ. COSIȚĂ.

gâță, gâțe, s.f. 1. (reg.) panglică sau baieră împletită la capătul cosițelor pentru a le putea înnoda în jurul capului. 2. poftă.