ham⁴ i [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / E: fo] Onomatopee care imită lătratul câinelui.

HAM!² interj. Imită lătratul cîinelui.

HAM¹, mai adesea pl. HAMURI sn. Toate curelele trebuincioase pentru înhămarea unuia sau mai multor cai (🖼 2507): cînd m’am deșteptat, caii erau prinși ~ (isp.); două mîrțoage de cai cu ~urile legate cu sfoară (I.-gh.); calul... slab, nețesălat, ros de ~ în toate părțile (br.-vn.); cai de ~, cal de trăsură sau de căruță, spre deosebire de „cal de șea” sau „cal de călărie”: gură de ~ 👉 GURĂ 17 [ung.].

HAM¹ interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă lătratul cîinelui.

HAM¹ interj. (se folosește repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat.

ham! int. prin care se imită lătratul câinilor: ham! ham!

2) ham interj. V. ham-ham.

hám-hám, interj. care arată lătratu (hămăitu) cîneluĭ. V. haŭ-haŭ.

!ham¹/ham-ham/ham, ham/ham! ham! interj.

ham¹/ham-ham interj.

ham/ham-ham interj.

ham-ham/ham, ham/ham! ham! v. ham¹ corectat(ă)

ham-ham v. ham¹

ham interj. – Exprimă lătratul cîinelui. – Mr. ham. Creație spontană, cf. fr. (Cotes-du-Nord) „hamer” „a lătra” (Șeineanu, Chien, 113). – Der. hămăi, vb. (a lătra); hămăială, s. f. (lătrat); hămăit, s. f. (lătrat); hămui, vb. (a lătra).

HAM interj. (reg.) țah!

HAM interj. (reg.) țah!