HARTAN, hartane, s. n. 1. Bucată mare de carne; halcă. 2. (Rar) Zdreanță, ruptură (dintr-un obiect de îmbrăcăminte). [Pl. și: hartanuri. – Var.: hărtan s. n.] – Et. nec.

hartan sn [At: BARCIANU / V: ar~, ~tal, ~tam sn, ~amă sf hărtam, hăr~ / Pl: ~e, (pop) ~uri / E: nct] 1 Bucată (mare) de carne Si: halcă. 2 Bucată dată ca adaos, peste plată. 3 (Rar) Ruptură dintr-un obiect de îmbrăcăminte. 4 Zdreanță.

HARTAN, hartane, s. n. 1. Bucată mare de carne; halcă. 2. (Rar) Zdreanță, ruptură (dintr-un obiect de îmbrăcăminte). [Pl. și hartanuri – Var.: hărtan s. n.] – Et. nec.

HARTAN, hartane, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Bucată mare de carne; halcă. Visă că trăgea dintr-un hartan gustos, fript pe-o varză aromitoare. PAS, Z. IV 129. Umple un ulcior cu mied, adaugă ș-un hartan de friptură, și du-te de vezi ce mai fac slujitorii crăiești. SADOVEANU, N. P. 333. Adăugînd îndată un foc năprasnic, căruia Bîrlădeanu îi înfățișă un hartan de berbece în țiglă... viața păru iarăși bună. id. Z. C. 185. 2. Zdreanță, ruptură. Și-l înhăța de hartanele zăbunului. DELAVRANCEA, la TDRG. – Pl. și: hartanuri (CAMILAR, N. I 273). – Variantă: hărtan (POPA, V. 85, VLAHUȚĂ, O. A. 283) s. n.

HARTAN ~e n. pop. Bucată mare de carne; halcă. /Orig. nec.

hartan n. bucată mare de carne, de haină ruptă, etc. [V. hart!].

artan sn vz hartan

hartal² sn vz hartan

hartam sn vz hartan

hartamă sf vz hartan

hărtam sn vz hartan

hărtan sn vz hartan

ARTIC² (pl. -ice) sn. Olten. Băn. Trans. (PĂC.) = HARTAN.

HĂRTAN s. n. V. hartan.

artám și artán, V. hartam.

hartám și partám n., pl. urĭ, hartán și partál n., pl. e (d. harta-parta. Cp. cu harchină). Est. Fam. Codru, darab, jarcă, bucată mare de pîne, de friptură, de haĭnă. – În Munt. artam, artan. – Și hărtal: un hărtal de vreme (Dolj) și haltam (Mold. Șez. 31, 112). V. fîrtal.

hartan (pop.) s. n., pl. hartane

hartan (pop.) s. n., pl. hartane

hartan s. n., pl. hartane

hartan

hartan.

HARTAN s. v. halcă.

HARTAN s. ciozvîrtă, halcă, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mîncat un ~ de miel.)