HIRSUT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

hirsut, ~ă a [At: SADOVEANU, V. F. 72 / Pl: ~uți, ~e / E: fr hirsute, lat hirsutus] 1 Cu părul și cu barba neîngrijite. 2 Aspru. 3 Posac. 4 (Bot; d. un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi Si: hispid.

HIRSUT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

HIRSUT, -Ă, hirsuți, -te, adj. (Franțuzism, despre oameni) 1. Cu părul și barba neîngrijită; zbîrlit. Era lîngă un găligan înalt și hirsut. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5. Pescarul de demult își contempla imaginea hirsută în oglinda bălții. SADOVEANU, V. F. 60. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz, morocănos. Caracter hirsut. ◊ (Metaforic) Nici o îndoială nu încape că un model destinat să supraviețuiască, din generațiuni în generațiuni, ziditorului său, nu poate să constea dintr-o limbă înțesată cu termeni hirsuți. MACEDONSKI, O. IV 125.

HIRSUT, -Ă adj. 1. Neîngrijit, cu barba și cu părul zbîrlit. 2. Aspru, grosolan. ♦ Ursuz. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi. [< fr. hirsute, cf. lat. hirsutus].

HIRSUT, -Ă adj. 1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite. 2. (fig.) aspru, grosolan. ◊ ursuz, posac. 3. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus)

HIRSUT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are părul și barba neîngrijite; zbârlit; ciufulit. 2) Care vădește o purtare lipsită de politețe; grosolan; brutal. 3) Care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi și tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus

hirsut adj. m., pl. hirsuți; f. hirsută, pl. hirsute

hirsut adj. m., pl. hirsuți; f. hirsută, pl. hirsute

hirsut adj. m., pl. hirsuți; f. sg. hirsută, pl. hirsute

HIRSUT adj. v. ciufulit, deranjat, insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neîngrijit, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, vâlvoi, zbârlit.

hirsut adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEÎNGRIJIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. VÎLVOI. ZBÎRLIT.