hoher sm [At: ȘINCAI, HR. III, 89/31 / V: (reg) ~riu / Pl: ~i / E: mg hόhér] 1 (Trs) Hingher. 2 (Trs, Mol) Călău. 3 (Reg) Om înalt.

HOHER, hoheri, s. m. (Învechit și popular) Hingher. Decît să fii călușer, Mai bine să fii hoher, Că hoheru-omoară cîni. BIBICESCU, P. P. 379.

hoher m. Tr. 1. calău: las’să vie..., hoherii calea i-o ție POP.; 2. Mold. hengher: hoher de câini. [Ung. HÓHÉR].

hohér m. (ung. hóhér, hóhár, d. mgerm. hâhaere, hâher = ngerm. henker, hingher). Trans. Calăŭ. Mold. Hingher.

hoher (reg.) s. m., pl. hoheri

hoher (reg.) s. m., pl. hoheri

hoher s. m., pl. hoheri

hoher (hoheri), s. m. – 1. Călău. – 2. Hingher care omoară cîinii vagabonzi. Mag. hóhér (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 136). Sec. XVIII. În Trans. și Mold. – Der. hoheri, vb. (a chinui).

HOHER s. v. călău, gâde, hingher.

hoher s. v. CĂLĂU. GÎDE. HINGHER.

HOHER s.m. (Ban., Trans. SV) Călău. Carnifex. Hoher. Hohér. LEX. MARS., 192. Ciocanele hohearilor ca din piiatră adevărată . . . au scăpărat. PP, 137^v. Variante: hohear (PP, 137^{v]). Etimologie: magh. hóhér. Cf. c ă l ă u, g e l a t, g î d e.

hohér, hoheri, s.m. (reg.) 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria, 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău” (DEX, MDA).

hoher, hoheri, s.m. – (reg.) 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria, 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < germ. haher, henker „hingher” (Scriban); cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu, 2005).

hoher, -i, s.m. – 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău”; Cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu 2005).