HOLBAT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este larg deschis, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii larg deschiși. – V. holba.

holbat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: holba] 1-4 Holbare (1-4).

holbat², ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: holba] 1 (D. ochi) Larg deschis. 2 (D. oameni) Cu ochii căscați de mirare, spaimă, curiozitate. 3 Care are ochii mari. 4 (Fig) Prea curios.

HOLBAT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este căscat, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii căscați. – V. holba.

HOLBAT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Căscat tare; boldit, zgîit. Rămase încremenit, cu ochii holbați. BUJOR, S. 170. Ochii lui, holbați și fără nici o expresie, rătăceau... fără clipire. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Noi școlarii am rămas cu ochii holbați unii la alții. CREANGĂ, A. 3. ♦ (Despre persoane) Cu ochii căscați sau zgîiți. Se uita holbat la mîna care umbla prin aer. DUMITRIU, N. 161. – Variantă: înholbat, -ă (SBIERA, P. 117) adj.

holbát, -ă adj. Est. Ochĭ holbațĭ, tare deschișĭ de frică, mirare orĭ prostie. Om holbat, cu ochiĭ holbațĭ.

ÎNHOLBAT, -Ă adj. v. holbat.

HOLBAT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgâit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~ți.)

HOLBAT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.)